DECALOG ÎN DESTRĂMARE

CEZ(E)ISME  Ajungă-i zilei răutatea ei și mie fericirea de-a fi trist nevoie n-am de femei sunt singur deci exist Dă-mi fericirea de-a fi trist este pâinea mea cotidiană  numai dacă nu e nu insist tratează-mă cu altă rană Este pâinea mea cotidiană nevoie n-am de femei singurătatea trece-n goană ajungă-i zilei răutatea ei Și mie […]

Citește mai mult DECALOG ÎN DESTRĂMARE

lui eminescu

AXIOMELE LUI DON QUIJOTE Nici sufletul nu mi-l ascund îl dau ca și Hristos la lume în mine însumi când m-afund doar Poezia Ta să mă rezume Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Citește mai mult lui eminescu

ospitalitate 1/1

CEZEISME II Încă un pahar cu fiere cupa-i plină cu otravă n-ai cerut ci ți se cere să iei totul de pe tavă Cupa-i plină cu otravă cupa-i ca viața noastră viața ce nu este sclavă pare Pasăre Măiastră Cupa-i ca viața noastră n-ai cerut ce ți se cere mică de-i să fie vastă încă […]

Citește mai mult ospitalitate 1/1

alienare

cez(e)isme II Elegii de inimă amară elegii de inimă albastră sufletu-i parcă vioară trupul Pasăre Măiastră Elegii de inimă albastră elegii ca un atac de cord se deschide o fereastră o fereastră-n dezacord Elegii ca un atac de cord sufletul parcă-i vioară de la polul sud sau nord elegii de inimă amară Elegii de inimă […]

Citește mai mult alienare

penitență

CEZEISME II Ia-ți crucea și scrie ia-ți crucea și taci în călimară apa-i vie din durere fă copaci Ia-ți crucea și taci ia-ți crucea și zboară și-o mie de draci nu te doboară Ia-ți crucea și zboară în călimară apa-i vie nu-i porumbel o cioară ia-ți crucea și scrie Ia-ți crucea și taci din tine […]

Citește mai mult penitență

în căutare

Ce noaptepeunde-oi firătăcindpășesctăcere cu tăcereîn gâtparcăs-a oprit o steadin ochițâșnește luminadin ochițâșnește întunericulundesă mă ascundDoamne Costel Zăgan, ANGOASELE MELE (4)

Citește mai mult în căutare

limite

ODE GINGAȘE Ies din casă ca dintr-un poem versurile luminează ca ziua mă așez în fotoliul de răchită gol ca luna de pe cer păstrez limita de discreție plângând Costel Zăgan

Citește mai mult limite

angoasă

 Mă trezesc cu noaptea-n cap ochii împrăștie stele verzi ies în fugă pe ușă trăgând cerul în piept Doamne de ce m-ai părăsit cerul scârție aberant nu știu încotro să-mi îndrept sufletul încet-încet mă liniștesc tăcerea și frumusețea nopții de iulie poezia mă scoate din priză cocoșul cântă a doua oară incognito cu lună plină […]

Citește mai mult angoasă