Boț de aur boț de gheață indiferența o mă răsfață Costel Zăgan, Distihuri rebele

Citește mai mult VERSUS

O mașină bandajată   are   dureri metaforice   de   stomac   În valea variabilă   a   surâsului   Un șurub   recită   poezii   de dragoste   Cu ochii   închiși   de   plăcere   Iarba crește   la   picioarele   îndrăgostiților   Iar   busuiocul   pozează   Între   sânii   fetelor   Elicoidal   Costel Zăgan, POEME HAI HUI, 2012      

Citește mai mult VEACUL XXI

Ce suflet feroce Doamne ce suflet pierdut în atâta trup la seral într-o piatră învăț gingășia durității tăria ei de caracter Posibil subiect de examen singurătatea mea cu ochi albaștri barbarii au pătruns adânc în istorie iată urme în cuvinte gânduri amintiri Cuvintele ies crude din gură în pădure mângâierile tale dragoste prind rădăcini Costel […]

Citește mai mult PRIMĂVARĂ PRINTRE RÂNDURI

Căci îndrăgostit ca anul acesta Ca anul trecut Și ca de când Sunt Doamne N-am fost niciodată Recunoaște poetul Tras pe roată Înc-o dată De aceeași Femeie și fată Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Citește mai mult RĂSCULATUL BINE TEMPERAT

Român sunt și nimic din ce-i românesc nu-mi este străin Totuși cred că glumesc Cine-ar putea cunoaște eternitatea Dacă n-ar fi născut la țară Restu-i România Patria lui Dumnezeu Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Citește mai mult LOCAȚIA ZERO ABSOLUT

Motto: O femeie care nu iubește                nu are termen de comparație Te învârți în jurul umbrei tale Dragoste fără să găsești măcar stelele care-ți întorc noaptea pe dos cel de lângă tine există în zadar în viață și în poezie nu-i nici măcar o întrebare chiar dacă tu […]

Citește mai mult AȘA SURÂS-A ZARATHUSTRA(AL DOILEA DESCÂNTEC DE DRAGOSTE ȘI URĂ)

O noapte de 44 de carate o noapte scoasă din țâțâni cu cerul întins pe spate ascunsă iată în pumni O noapte scoasă din țâțâni fulgerându-mi parcă patul o noapte frântă mia de pâini femeia numai și bărbatul Fulgerându-mi parcă patul doar cerul întins pe spate de-a lungul și de-a latul o noapte de 44 […]

Citește mai mult CRUDELE PREACRUDELE CUVINTE

Aparență cotidianăiluzie de fiecare zimai dă-mi o ranăsă mă vindec de a fi Iluzie de fiecare zipoem nescris odatăînvață-mă a povesticum se culege o fată Poem nescris odatăhai dă-mi o ranădintr-o odă avansatăaparență cotidiană Iluzie de fiecare ziarta de-a nu (mă) iubi Costel Zăgan, CEZEISME II

Citește mai mult ARTA DE-A NU (MĂ) IUBI

Iar noapte vine c-un oftat și somnu-ți este parcă iad și nu mai știi de ești bărbat sau stele doar din poezie cad Și somnu-ți este parcă iad și flăcări iată ai sub coaste și toată noaptea ești nomad și vii acasă iarăși de la oaste Și flăcări parcă ai sub coaste și nu mai […]

Citește mai mult UN FULGER VĂ ROG